O poveste cu vorbe…

Autor: Dr. Ana Maria Bumbea

Petru era profesor de matematica, toata viata fusese pasionat de cifre. Mai avea o pasiune, creierul uman, ce este gandirea, conexiunile intre idei, totul il fascina, cum reuseau oamenii din vechime sa faca teoreme matematice care sunt și azi aplicabile, ce este logica, de unde vine… Doar ca Petru se zbatea acum in tenebrele nevorbirii, avusese un accident vascular cu hemiplegie dreapta, care ii furase dreptul de a comunica. Era foarte greu pentru el, gandea, intelegea dar nu putea vorbi. Parca era captiv in propria minte, cate ar fi vrut sa spuna, dar nu reusea… A trecut peste o luna de la accident, fusese internat in Sectia de Neurologie trei saptamani apoi a plecat acasa. A primit tratament, a stabilit o comunicare nonverbala cu familia, prin mimica. Asa au mai trecut inca doua saptamni. Peste cateva zile se va interna la Recuperare, unde va incepe sa invete sa stea in picioare, sa mearga si cine stie, poate va reusi sa vorbeasca.

Este internat de cateva zile si a primit un Abecedar din care e rugat sa citeasca vocale si silabe simple, aparent e usor, a reusit sa spuna ,,ma, ta, pa, ba, dar inca nu poate sa le cupleze intre ele, dar mai incearca, azi trebuie sa spuna ,, a-pa. La vizita, doctorita a inceput sa il incurajeze si reusit sa spuna soptit ,,pa-pa„. E un inceput. Altfel, a invatat sa se ridice in picioare, e mandru de el, dar tot inchis in lumea lui a ramas. Ar vrea sa fie mai tanar, poate recuperarea ar fi mai usoara. Uite ca si asa, dupa doua saptamani de recuperare a inceput se ridice supravegheat, sustinut din cand in cand. I-a fost prezentata o logopeda care sa il ajute sa vorbeasca si cu care va trebui sa pastreze legatura.

Martie 2013

Au trecut cam 4 luni de la prima internare la recuperare, Petru a facut progrese, merge mai sigur cu bastonul, chiar si cu mana dreapta incepe sa faca miscari simple.
Doctorita i-a dat din nou Abecedarul si s-a asezat pe scaun sa il asculte. Cat il enerveaza sa fie elev, dar ea nu pleaca pana nu il aude cum vorbeste. Incepe sa citeasca cuvinte simple, inca nu reuseste sa spuna o propozitie. Of, daca ar sti ei cate gandeste si cate ar vrea sa le spuna! Acum inca ceva nou, vrea sa il forteze sa tina in mana un pix, sa faca linii si cercuri, prea de tot!!!

Doua saptamani Petru a muncit si cu recuperarea, si cu vorbitul, si cu scrisul, liniile sunt cam strambe, cercurile cam sugrumate, dar munceste, are tema in fiecare zi. De loc nu e lasat in pace, e ascultat ca la scoala.

Iulie 2013

A venit caldura, Petru a vrut sa plece undeva unde e mai racoros, asa ca a ales sa faca o etapa de recuperare la Covasna, unde e un spital de recuperare. A facut si plimbari mici, iar zona e foarte frumoasa. S-a simtit bine acolo, si-a facut temele pe caiet, a reusit sa scrie cuvinte simple, cam urate, si propozitii scurte. E usor ca reuseste sa deschida o cale de comunicare, mai ales ca inca nu poate vorbi. Temele trebuie sa le arate doctoritei la intoarcere.

Ianuarie 2014

Ultimele etape de recuperare, Petru le-a facut in policlinica. A avut un progres bun, a reusit sa faca pasi fara baston, mana dreapta e mult mai sigura, scrisul parca mai inteligibil, doar vorbitul destul de greoi. Asa ca primit inca o tema: sa citeasca cu voce tare. Niciodata nu pleaca de la control fara o tema. A trecut de la Abecedar la carti cu povesti scurte, o poveste citita de doua-trei ori pe zi pana devine cursiva.

Au trecut mai multe luni, timp in care Petru a fost un elev silitor, temele au fost facute mereu si controlate.

Martie 2015

Petru se hotareste sa vina la un control de rutina, nu mai trecuse pe la recuperare de ceva timp, se simtea in siguranta, folosea si mana dreapta, asa ca vrea sa ajunga sa il vada doctorita lui. Isi lua tratamentul prescris, dar nu mai venise la policlinica de teama sa nu primeasca alte teme, reguli, etc.

Buna ziua doam-na doc-tor, reuseste sa spuna Petru, a muncit mult pana sa rosteasca o propozitie, mă mai ti-ne-ti min-te?

Sigur, ati scris caiete intregi si ati citit mult pana reusiti sa vorbiti din nou. Dar este bine asa, nu?

Da, es-te bine. U-ne-ori vor-besc si mai re-pede, dar a-cum am e-mo-tii. Mai pri-mesc te-me?

Da, sa vorbiti cat mai mult, sa ne povestiti cum ati muncit pana acum. Felicitari!

Explicații

Recuperarea neurologica este un proces indelungat, iar recastigarea tulburarilor de vorbire este mult mai dificila si greoaie, impune o colaborare stransa cu pacientul si cu logopedul. Inseamna rabdare, timp si perseverenta, luni sau chiar ani. O poveste de recupere care se scrie in trei, iar pacientul este un pion care ajunge rege.